13-15.05.2016 - HaiHui spre Inelet si Scarisoara: Din adancuri pana la satele din nori

http://afkdeweekend.blogspot.com/2016/10/13-15052016-haihui-spre-inelet-si.html


Obiective (link catre site informativ)



Traseu:



Durata: 3 zile
Dificultate: Posibilitate de ploaie, frig, vant. Pesteri si cateva trasee cu ore bune de urcus
Organizat de: Calatoreste Haihui
Organizator: Calator Haihui
Album Foto: Satele din nori

     La Muzeul Trovantilor de la Costesti am mai fost si in tura din Tara Hategului dar aici revin cu drag de fiecare data pentru a revedea aceste frumoase si misterioase creatii ale naturii.

     La Horezu am oprit doar pentru o scurta sesiune foto printre numeroasele magazine de artizanat ce impanzesc strada principala.

     Pe drumul ce strabate Cheile Oltetului, pana la intrarea in pestera putem admira atat peretii inalti si plini de grote ai cheilor cat si adancimile cu ape repezi ce serpuiesc pe langa drum. (loc bun de foto / belvedere, chiar la intrarea in pestera)
     Pestera este inchisa cu un gard de protectie, se viziteaza contra cost (~5 lei), este bine iluminata si se poate vizita cu ghidaj pentru a afla toate informatiile legate de camerele si galeriile sale. [0761.149.525 - Inginer geolog Felicia Bantea]

*Atentie: Cu toate ca nu este foarte frig in pestera (9 grade constant), "ploua" destul de tare si pe podea se formeaza mazga si balti!




     Cheile se pot vizita si cu masina pe un drum forestier dar bineinteles recomand mersul pe jos pentru a putea admira mai bine frumusetea acestor chei.
     Aici se pot admira pereti inalti si ascutiti, bolte scobite de apa in piatra si ceva mai faimoasele "nari' ale acestor chei, in fapt o pestera cu ape tumultoase cu mai multe intrari si iesiri.

     Daca tot am ajuns in zona, nu puteam sa nu trecem si pe la casa devenita muzeu a maestrului Brancusi ale carui lucrari le-am vizitat in Targu Jiu in tura de Trascau.
     Casa, amplasata in satul Hobita, se viziteaza cu ghidaj [0253.218.550] si poate fi vizitata integral, contra cost (~3 lei + taxa foto).

     O locatie de care am tot auzit dar unde nu am reusit sa ajung pana acum, "Podul lui dumnezeu" este intradevar un loc in care trebuie sa ajungi. 
     Podul este de fapt o veche intrare intr-o pestera al carei tavan s-a prabusit, lasand in urma o sumedenie de legende si povesti.
     Podul natural, al doilea ca marime din Europa dar singurul peste care pot circula autoturisme si chiar masini de mare tonaj, este format din straturi calcaroase ce formeaza o arcada inalta de peste 20 de metri.
     

     Chiar daca o mare portiune din tavanul pesterii s-a prabusit, la cateva zeci de metrii de pod aceasta se continua cu o uriasa galerie ce poate fii vizitata doar cu echipament special si ghid.

*ATENTIE: podeaua este acoperita de mal si mazga, intrarea nu primeste foarte multa lumina naturala si exista posibilitatea de a cadea in gaurile formate de apa asa ca nu recomand inaintarea mai departe de panta de coborare a intrarii.

     Prin stanga pesterii, pe langa un gard, urca o poteca serpuita ce duce catre campul cu lapiezuri si lac.
     Formatiunile calcaroase au fost erodate de apa si vant si prezinta numeroase canale, gauri si tuneluri de diferite marimi si forme.

     In functie de perioada vizitei, calatorul are sansa de a vedea lacul fantoma sau doar valea in care acesta apare cand precipitatiile ridica suficient panza freatica din galeriile subterane.
     Noi am avut norocul de a gasi lacul cu un nivel al apei destul de ridicat dar am ajuns acolo intr-o perioada destul de ploioasa.



    [Datorita faptului ca drumul pana la Inelet si Scarisoara este dificil si anevoios, la plecarea spre traseu este recomandat sa cumparati zahar, ulei, otet, dulciuri, sare, orez, etc. pentru locuitorii de acolo. O punga de zahar in plus nu este asa grea in rucsac dar pentru cei de acolo este binevenita.]

     Dupa o odihnitoare noapte la Baile Herculane, vizitate pe vreme mai putin ploioasa in  tura de Cheile Nerei, am plecat dis-de-dimineata catre satele din nori: Inelet si Scarisoara.
     Intrarile in traseu se fac direct de pe strada ce strabate Valea Cernei dinspre Herculane spre Baia de Arama si permit accesul la cele doua catune pe mai multe poteci.
     Noi am urcat pe un traseu mai greu dar spectaculos, plin de privelisti superbe, paduri dese si pasuni alpine intinse, ce este accesibil doar prin catararea pe o serie de scari vechi din lemn.
     Pe tot drumul am fost insotiti de ghidul nostru, un locuitor al catunelor, ce ne-a fost si gazda dupa urcus si care parea ca a iesit la plimbare pe faleza pe pantele ce ne faceau pe noi sa respiram din ce in ce mai greu.
   Odata trecut de scari si urcat pantele verzi spre platoul ce gazduieste catunele, am facut primul popas mai lung langa biserica din Inelet dupa care am continuat pe poteca spre Scarisoara.
     Satele sunt de fapt cateva case aruncate ici si colo pe versantii impaduriti, fara ca doua curti sa se invecineze la propriu una cu cealalta.
     Odata ajunsi la destinatie am fost intampinati la o masa mare, de 50 de persoane, de catre gazdele noastre. Am gustat din palinca locala si am degustat bucatele gatite acolo, in varf de munte, toate aromate mai intens de privelistea superba din varf. 
     Cu forte proaspete am pornit apoi spre "civilizatie", pe drumul mai lung, pe o poteca cu noroi de 20 de cm si padure deasa dar si cu cateva privelisti deosebite.



     Pe versantul opus satelor din nori gasim frumoasele Chei ale Tesnei cu ale sale privelisti incantatoare, ape limpezi si cascade cu apa rece.
     Intrarea in traseu este semnalizata cu un panou de informare turistica si la cateva zeci de metri exista si o pensiune-restaurant pentru aprovizionare si aruncat gunoiul.
     Traseul este lejer, ofera multe puncte de belvedere, are numeroase pajisti pentru cei ce vor sa campeze peste noapte si este bine semnalizat.

     De final, tot pe Valea Cernei, in zona localitatii Toplet, am vizitat si un obiectiv mai putin cunoscut: Sfinxul Banatean.
     La acesta se ajunge prin dreptul unui depozit [Lucratorii de acolo ne-au lasat sa intram cu toate ca eram foarte multi] din a carui curte se poate observa cel mai bine forma "fetei" din stanca la care nu am putut ajunge deoarece se afla pe partea cealalta a raului Cerna.



No comments:

Post a Comment

-----